EUROPA LIBERA DE SNAGOV
Meniu site
Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
Acasă » 2018 » Martie » 18 » A avut... 100 de ocazii de pace cel ce nu există cu mine! ACUM DISCUTĂM DESPRE O MULT PREA EVIDENTĂ TARDIVITATE!
1:36 PM
A avut... 100 de ocazii de pace cel ce nu există cu mine! ACUM DISCUTĂM DESPRE O MULT PREA EVIDENTĂ TARDIVITATE!


Îmi amintesc de cel ce nu există, mai ales acum când, fără nicio deosebită plăcere, am stat să transcriu înregistrări vechi, din simplu motiv că instanţa trebuie să se lămurească. Poate că acum ar fi stat cel ce nu există liniştit, fără concluziile mele scrise, dacă nu ar fi fost vorba despre... un proces care să se întindă în timp, să mă mai şi amendeze pe deasupra. El a făcut nişte lucruri aiurea şi nu şi le-a asumat niciodată. Omul care niciodată nu-şi asumă nimic, dar are impresia că pe la spate, cu un dialog teatral şi circăresc, aşa cum a fost cel din data de 6 mai 2015, pune la punct situaţia şi mă subjugă pe mine. Sunt ferm convinsă, ba chiar al dracului de convinsă că ar fi fost de un milion de ori mai bine pentru el să spună româneşte una şi alta, nu să ascundă şi să creadă că eu de aia nu mai pot: de frică, de ruşine (n-are de ce să-mi fie ruşine, dimpotrivă!), de multe... şi mă va doborî simplu. Cum ar fi procedat un om sănătos la cap în situaţia dată? Păi, după apariţia jocurilor cu Mizerabila Predan, pur şi simplu m-ar fi luat de-o aripă şi m-ar fi pus faţă în faţă cu nevastă-sa, explicându-i că nu este nimic între noi de altă natură, evident că şi eu i-aş fi explicat că nu este nimic de altă natură între noi şi dacă toată lumea era sănătoasă la cap, evident că se încheia orice distracţie. Aşa cum ar fi trebuit s-o facă şi cu membrii familiei Pavel. La început, nu după ce-a degenerat situaţia! Şi dacă toată lumea era sănătoasă la cap, se potolea situaţia. Eu eram o miză la vremea respectivă pentru toată lumea, eu eram cinstită faţă de el, îi explicam tot, n-am plecat după nimeni, tocmai pentru că am vrut să-i fiu fidelă în această alianţă de natură politică şi de muncă, să mă exprim aşa, iar el mi-a răsplătit sinceritatea şi fidelitatea cu batjocură. De aia nici nu pot să-l iert, de aia am şi răbufnit la vremea respectivă public, de aia a urmat şi tot ceea ce a urmat. Dacă avea curajul asumării fie şi o singură clipă într-o discuţie neteatrală şi lămuritoare, pe care să şi-o mai şi asume ulterior, dincolo de orice înregistrare, probabil că lucrurile nu ar mai fi degenerat niciodată. Însă el nu a fost nicio clipă bărbat. Mie îmi spunea una, tuturor celorlalţi le spunea alta, fiecăruia altceva şi normal că s-a ajuns unde s-a ajuns, mai ales în contextul dat, în care, inclusiv mie, aşa cum vă mărturisesc sincer, cu greu am făcut faţă să pun cap la cap şi să constat realitatea. Nu neg, pentru că Dumnezeu e martor, poate că a existat o vreme în care a şi ţinut la mine, după care am devenit pentru el un obiect de batjocură, de obsesie şi de tortură. O astfel de discuţie lămuritoare şi fără aberaţii nu e în stare să o poarte cu mine nici până în ziua de astăzi. Despre orice. Nu degeaba iese din sală când iau eu cuvântul în şedinţele de consiliu, pentru că, în alt context, oricum n-ar fi fost cazul niciunei discuţii. El nu şi-a asumat nimic, el a minţit permanent, în ciuda probelor incontestabile, a făcut posibilul să distrugă probe, să muşamalizeze, până când, fiind mult prea multe, a fost în mod clar, depăşit de situaţie.


Trebuie să recunosc un lucru sincer: războiul purtat cu mine a fost unul haotic şi deşi finalitatea dorită de el a fost să mă determine în vreun fel să nu mai prezint public realităţi despre orice: despre jaful incomensurabil din Primărie, despre modalitatea sa de a face politică, despre minciună şi joc de teatru ca o a doua natură la el, bineînţeles că această finalitate nu s-a realizat niciodată, nu de alta, dar a insistat exact acolo unde era esenţa mea, în definitiv, eu fiind jurnalistă din anul 1999, cunoscând limba română şi putând face faţă într-o astfel de meserie. I-a fost mai uşor să încerce să mă distrugă din răsputeri decât să-şi asume, măcar faţă de mine la vremea respectivă, greşeala. Şi să încerce la modul real să găsească soluţii pentru situaţia creată şi să o repare.


Din cauza jocului de teatru foarte mare şi a minciunilor repetate, era logic să nu mai ştiu nici ce spune, nici când spune, nici când vorbeşte serios, nici când vorbeşte doar pentru că are planuri de decimare a mea şi aşa mai departe. Ceea ce m-a durut cel mai tare în toată această poveste şi motivul principal pentru care nu aş putea să-l iert niciodată este că, dincolo de boala psihică, dincolo de orice, cel ce nu există a profitat exact de INOCENŢA MEA, DE SINCERITATEA MEA ŞI DE DRAGOSTEA CREŞTINĂ PE CARE I-O PURTAM PENTRU A ÎNTOARCE PE DOS EXACT CALITĂŢI DE CARE AM DAT DOVADĂ ÎN RELAŢIA CU EL. Până la urmă oricum e deasupra un Dumnezeu, care ştie bine realitatea.


Orice om sănătos la cap realizează lesne că toate acuzaţiile la adresa mea erau nişte aberaţii, că nu pot ajunge în închisoare sau considerată bolnavă psihic pe considerentul că i-am jignit lui nevasta, după ce ea mă jignise pe mine oricum prima, într-un mod incalificabil. Şi atunci de ce a insistat? Nu de alta, dar finalitatea scontată oricum nu a intervenit niciodată, l-am avertizat oricum că eu NU voi renunţa la scris niciodată, pentru că ăsta mi-e harul, asta mi-e menirea pe lumea asta, dacă vrea să înţeleagă, bine, dacă nu, putem porni şi război. N-a realizat că oricum în această luptă, eu oricum sunt net superioară ca inteligenţă, ceea ce era lesne de constatat, fie şi doar pentru simplul motiv că eu ştiam să scriu corect româneşte şi să mă exprim corect româneşte, el, nu. Şi degeaba m-a bâzâit pe mine cu tot felul de fapte mai mult decât ridicole, pentru că nu a făcut nimic altceva decât să mă agaseze şi să mă înverşuneze şi mai tare împotriva lui.


Aşa cum v-am spus, când eu am vrut pacea, el a vrut războiul, când eu i-am implorat pacea, el avea... idei de distrugere a mea, cum să cedeze? ACUM NU MAI VREAU EU PACEA ŞI ESTE NORMAL SĂ N-O MAI VREAU, MAI ALES ÎN CONDIŢIILE DATE, ÎN CARE AU TRECUT TOTUŞI NIŞTE ANI ÎN CARE MI-AM IROSIT VIAŢA DEGEABA DIN OBSESIE ŞI GELOZIE, NIMIC ALTCEVA, NU DE ALTA, DAR MIZA LUI NICI MĂCAR NU ERA FURATUL. Dacă miza lui era furatul şi să nu se afle, cu siguranţă, mă lua deoparte, îmi spunea să nu mai scriu despre asta, că vine DNA-ul şi-l ia sau despre ailaltă, să fiu discretă, iar eu cu siguranţă aş fi înţeles. Adică mi-ar fi explicat în concret de ce să nu fac anumite lucruri, cum au fost şi fotografiile de la diverse petreceri care acum reprezintă probe pentru jaful său, cu delapidare. Normal că a găsit explicaţiile cele mai proaste, de genul: "nu mai veni la x eveniment, că e... nevasta geloasă". Dacă avea fie şi un dram de creier în cap, chiar şi să fie nevastă-sa geloasă, ar fi făcut tot posibilul să nu aflu şi eu că este nevastă-sa geloasă şi nu m-ar fi batjocorit, încercând să găsească o soluţie de echilibru. Nu, el a insistat să mă ţină şi pe mine agăţată, ca sclavă, după care se scotea extrem de simplu: "am jucat teatru". De ce m-ai sunat să-mi spui aberaţiile alea de om nebun, ştiind bine că nu erau reale? Păi, am jucat teatru. Dar eu de ce să fiu obligată să accept jigniri în joc de teatru? N-aveam demnitate umană?


Faptul că nici până în ziua de azi nu a renunţat la manevre, la manipulări şi la jonglerii denotă cum nu se poate mai clar că în continuare foloseşte aceleaşi metode, sperând nu se ştie ce. Eu am spus în limba română care urmăresc să fie finalitatea tuturor acestor demersuri ale mele, concret şi cinstit: puşcăria lui, din simplu motiv că acolo îi este locul. Un alt motiv pentru care continui, dincolo de asta, este PĂSTRAREA DEMNITĂŢII MELE UMANE. Sunt un om, o femeie, nu sunt purcea, să-i admit lui toate ieşirile ale de om bolnav psihic şi fără niciun cerut de scuze măcar, fără nimic, eu să mă apuc acum să cred că... Anghel e mai rău ca el, că dl. Grigore e un fraier şi aşa mai departe? CE ANUME M-AR PUTEA DETERMINA SĂ CRED ASTA ŞI SĂ MĂ ALIEZ CU CEL CE NU EXISTĂ SAU SĂ-I DAU LUI CEL CE NU EXISTĂ DREPTATE, MAI ALES ÎN CONTEXTUL ÎN CARE EL A PROCEDAT AŞA? Atunci poate că mă durea să văd că există atâta diabolism, că s-a preferat războiul acesta acerb de distrugere a mea, în loc să se găsească o soluţie naturală, de om sănătos la cap, absolut simplă şi la îndemână. Cel ce nu există s-a complicat înfiorător cu această... distrugere a mea, cu această obsesie dezvoltată faţă de persoana mea. Dacă era sănătos la cap, nu urmărea cu orice preţ nici înlăturarea dlui Grigore, putea ajunge la o soluţie de convieţuire, fără păcăleală, dacă era sănătos la cap, îi garantez eu că s-ar fi înţeles şi cu Mihai Anghel, dacă era sănătos la cap, nu corupea, făcea ca lucrurile să vină spre sine încă din start, nu făcea ca lucrurile să se complice şi mai tare cu această distrugere, ca metodă pe care NU doar cu mine a aplicat-o.


Când am fost întrebată prin intermediul cuiva care urmăresc eu să fie finalitatea, sunt ferm convinsă că cel ce nu există se aştepta să cer... bani, să cer avantaje, să cer inclusiv dragostea celuilalt domn, care văd că cam depide tot de cel ce nu există din... păcate. Sunt ferm convinsă că la asta se aştepta. MULT PREA PUŢIN MĂ CUNOAŞTE. Uite care e problema: EU NU FAC NIMIC ALTCEVA ACUM DECÂT A FĂCUT EL CU MINE CÂNDVA. Păi, n-a vrut el cu aberaţiile alea să mă bage în închisoare? N-a vrut el cu aberaţiile alea să mă doboare? De ce se supără că eu nu fac nimic altceva acum decât să vreau pentru el EXACT CE-A VRUT EL PENTRU MINE? Evident că eu cu mai mari şanse, că am material mult, mai ales de delapidare. Bani? Bani îmi trebuie cât să nu rabd de foame, să stau nefumată să intru în sevraj, să am unde locui şi să am de transport să plec. Pentru astea acum am bani, restul NU-MI TREBUIE. NU INTRU CU NIMIC ÎN GROAPĂ! Dragoste? Ce să fac cu dragostea cuiva care nu doar că nu mă iubeşte, ci nu mă respectă, din moment ce a înţeles să treacă prin filtrul lui cel ce nu există această... relaţie? N-am ce să fac cu o asemenea relaţie, pe bune. Ori era naturală, de apreciere, de prietenie măcar: că sunt eu intrinsec aşa bună, frumoasă, inteligentă, ori dacă era interesată în funcţie de ce scriu sau ce nu scriu, asta nu mai putea fi nici măcar prietenie. Deci cel ce nu există era normal să ia o nouă ţeapă.


Ce-ar trebui să facă cel ce nu există? ACUM NIMIC. Din simplu motiv că e tardiv. E ca procesul acela în care, dacă te zbăteai, puteai avea o şansă, dar care se depune tardiv, după expirarea termenului. E târziu. La vremea când putea să facă ceva, cel ce nu există s-a înverşunat să mă distrugă pe mine, crezând că astfel va obţine pacea, prin distrugerea mea, nu să ajungă la un consens şi la o convieţuire cu mine paşnică. El nu a demonstrat prin asta decât cât e de parşiv şi de nemernic şi m-a convins pe mine CĂ NU POT SĂ-I MAI ACORD NICIODATĂ NICIO ŞANSĂ. Tocmai pentru că e atât de parşiv şi de nemernic şi la el nu se ştie ce vrea şi ce nu vrea, oricum rău, nu bine să-mi facă niciodată! Ca să nu mai ne pierdem vremea degeaba, eu spun absolut concret: ACUM ORICUM NU POATE FACE NIMIC, PENTRU CĂ E TARDIV. În iunie 2014, când a apărut problema cu familia Pavel, în septembrie 2014, când a apărut problema cu Mizerabila Predan, în 2 decembrie 2014, când a apărut problema cu "Roxanele" de 1 Decembrie, în ianuarie 2015, în aprilie 2015 când mă chema sâmbăta şi duminica în Primărie, în 6 mai 2015, când a chemat Poliţia şi Salvarea de disput şi acum aspectul prin instanţă, în iulie 2015, când a trimis să-mi taie firul de curent ca să mă omoare, în septembrie 2015 când m-a dat în judecată, în martie 2016 când putea să nu mai facă plângeri împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată (poate nici nu vedeam dosarele în contextul dat, că nu stăteam să le solicit pe la Parchet special - ce-a câştigat cu plângerile alea oricum respinse din start, habar n-am), poate că puteam recăpăta încredere să vin la Tâncăbeşti unde mă chemase, dacă pe partea ailaltă nu erau acele mizerii despre mine prin instanţa de judecată, apoi în mai şi iunie 2017, când mi-a declarat război. TOATE ACESTEA AU FOST NUMAI OCAZII! EVIDENT CĂ NU... LOVITURI FINALE DE DISTRUGERE A MEA, AŞA CUM EL DIN START A ÎNCERCAT ÎN MOD NECINSTIT, CI OCAZII SĂ FIE PACE. NU LE-A VALORIFICAT DIN ÎNCĂPĂŢÂNARE FĂRĂ ROST DE A MĂ DISTRUGE PE MINE, ASTA FIIND MIZA, FINALITATEA. ACUM E TÂRZIU, E MULT PREA TÂRZIU, NIMIC NU MĂ CONVINGE CĂ NU VA CONTINUA TOT AŞA, CĂ NU TREBUIE SĂ FIU EXTREM DE PRECAUTĂ ŞI, CA ATARE, TOT CE POATE SĂ FACĂ ACUMA ESTE... NIMIC. SUNT PATRU ANI, LA NAIBA, DE CÂND A AVUT NUMAI OCAZII SĂ NU SE AJUNGĂ LA ASTA. Situaţia la care s-a ajuns oricum este ireversibilă şi oricum este destul de complicată. Nu de alta, dar nici eu nu mi-am pierdut cinci ani din viaţă degeaba stând să parez loviturile lui mârşăveşti şi pe la spate. Acum am ajuns prea departe, mult prea departe, am cam intrat în linie dreaptă şi acuma e ori, ori. Pentru că s-au strâns cam multe infracţiuni şi pentru că ştiu că... oricum, orice ar face, nu are ce să-mi facă! Bani?! NU, ÎI OBŢIN DE ORIUNDE DIN ALTĂ PARTE, LUMEA-I LARGĂ! DRAGOSTE? NU! DRAGOSTEA CARE TRECE PRIN FILTRUL SĂU PE POST DE PEŢITOR, ÎN FUNCŢIE DE EL, E O DRAGOSTE CARE ORICUM NU MĂ INTERESEAZĂ! Şi atunci? Păi, şi atunci nimic. Mergem la fel în continuare!


Mirela Predan

Vizualizări: 36 | Adăugat de: mirelapredan | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar
Autentificare
Căutare
Calendar
«  Martie 2018  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031
Arhiva materialelor
Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Forumul Comunității uCoz
  • Manualul uCoz
  • Tutoriale Video
  • Magazinul oficial cu Șabloane
  • Cele mai bune exemple de website-uri