EUROPA LIBERA DE SNAGOV
Meniu site
Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
Acasă » 2018 » Iunie » 3 » Cum şi-a dat cel ce nu există singur cu stângul în dreptul la modul superlativ cu mine...
1:15 AM
Cum şi-a dat cel ce nu există singur cu stângul în dreptul la modul superlativ cu mine...

Stau şi mă întreb adesea dacă nu cumva era mai bine şi pentru cel ce nu există, şi pentru cea ce nu există ca gelozia NICIODATĂ SĂ NU FI EXISTAT. Eu aşa zic, era mult mai bine! Numai că ceea ce îşi face omul cu mâna lui, în mod vădit exagerat, este clar că-şi face pentru o veşnicie. Am mai scris-o şi nu o singură dată: SUB NICIO FORMĂ NU AVEAM DE CE SĂ MĂ LAS DISTRUSĂ DIN CAUZĂ DE GELOZIE! Iar crearea problemelor mele au generat, în mod deloc simplu, probleme pentru depozitarii geloziei cu susţineri de paranoia. Poate că era mai bine să se renunţe la orgoliul geloziei, din cauza căruia să se dorească distrugerea celuilalt. Era mult mai bine. În plus, mult mai bine era ca cel ce nu există să explice totul clar, concis, fără minciună, fără joc de teatru, fără ipocrizie. În primul rând, pentru el era mai bine. Cea ce nu există ar fi constatat că nu are niciun motiv de gelozie, iar cel ce nu există ar fi constatat că este mai bine să împace pe toată lumea cu toată lumea, în loc să răzvrătească pe toată lumea împotriva tuturor. Era mult mai bine. Dacă era sănătos la cap, cel ce nu există n-ar fi jucat la şapte capete, pe şapte mii de fronturi, ar fi rezolvat conflictele, nu ar fi pus paie pe foc şi nu ar fi fost mânat de dorinţa răzbunării cu orice preţ, chiar şi cu preţul discreditării sale, din cauză de... gelozie.


Şi, în fond, ce sens avea arma minciunii grosolane şi grosiere în ciuda evidenţei? La oamenii aceştia m-a deranjat cel mai mult LIPSA TOTALĂ DE CONŞTIINŢĂ ŞI MORALĂ. Asta m-a deranjat cel mai mult, cu certitudine. Nu aveam cum să fiu tolerantă faţă de astfel de comportamente. De la ce-a pornit conflictul? De la mesaje aiuritoare care nu mai conteneau despre... "amant" şi "amantă", pentru că cel ce nu există nu a luat în calcul că totuşi site-ul Opinii Cetăţeneşti îmi aparţinea mie, nu lui, nu-l cumpărase el, chiar dacă mă plătea pentru a scrie sau a nu scrie ce vrea el, ca atare, îmi puteam permite să scriu, dacă asta aveam chef, inclusiv despre iubire, evident că cu altă persoană decât el. NU avea niciun drept asupra vieţii mele private, niciun drept la gelozie. Numai că, în crasa sa incultură, cel ce nu există a considerat că se poate orice, a considerat că se poate absolut orice, pentru că eu sunt "proasta" care trebuie să dispară, pentru că aşa vrea cea ce nu există din gelozie. Nu, n-a cuantificat deloc adevărata dimensiune a războiului la care se expune, nici delapidările nu şi le-a cântărit, a crezut că-mi închide gura şi cu asta basta, pur şi simplu, ca atare, nu mai are nimeni nici despre ce să scrie. Faptul că acest lucru este imposibil într-o democraţie este un fapt pe care cel ce nu există nu l-a cunoscut, nici măcar nu avea de ce să-l cunoască, pentru că este cum nu se poate mai clar că pe el nu l-a interesat niciodată să cunoască legea. Cu consilieri vechi şi evident comunişti a făcut mai mult de-o grămadă treabă, într-o Românie care, indiferent ce-am spune, s-a modernizat mult şi a început să devină totuşi, chiar dacă timid, o democraţie. Cel ce nu există n-a înţeles nici că ofensa adusă autorităţii s-a dezincriminat, nici că primarul nu e suveran peste viaţa cetăţenilor, nici că Securitatea nu are cum să intervină într-o democraţie, nici că informaţiile date cu caracter personal nu pot anatemiza persoana, iar dacă totuşi se întâmplă să o facă, cine le-a transmis dă socoteală, nu victima, adică tot eu.

 

Aşa cum bine se poate observa, conflictul acesta este unul fără de sfârşit, la care eu oricum NU am de gând să cedez, sub nicio formă şi de nicio culoare. Pentru că eu NU mint, NU joc teatru şi NU sunt ignorantă în de-alde democraţiei. Mi se pare penibil că am păţit tot ceea ce am păţit în ultimii ani cu cel ce nu există din cauza... geloziei. În niciun caz n-aş fiu acceptat să fiu o victimă a geloziei. Acum nu se mai poate face nimic. Prea multă ură, prea multă încrâncenare, prea mult patos al distrugerii mele, nereuşite, aşa cum se vede bine. Ceea ce a făcut ca poziţiile noastre să fie definitiv ireconciliabile, iar eforturile mele, ÎN LEGITIMĂ APĂRARE, REPET, să fie încununate de succes.


Şi la ce-a folosit tot circul ăsta, pentru altceva decât pentru propria-le discreditare? A fost cineva care să creadă că eu sunt nebună şi că el n-a avut nicio relaţie cu mine? Nu, şi mai grav pentru aşteptările lui cel ce nu există, în afara faptului că s-a trezit în instanţă pentru calomnie, la rândul său, în mai multe cauze, ba chiar şi pentru încălcarea datelor cu caracter personal: s-a trezit cu eticheta că eu sunt "nebună", după propriile lui spuse, iar el s-a încurcat cu mine, adică s-a încurcat cu o nebună. Era de aşteptat, mai ales în contextul în care eu l-am avertizat că aşa o să se întâmple şi va ieşi prost dacă nu se potoleşte, însă, din păcate, nu s-a potolit şi a ieşit un circ din ce în ce mai măreţ, un circ care trebuie să recunoaştem că i-au cam spulberat planurile de preamărire, glorie şi dictatură, ştirbindu-i în mod substanţial din autoritate.


PĂI, DACĂ EL N-A AVUT CE SĂ FACĂ UNEI "FEMEI NEBUNE", AŞA CUM SE LĂUDA CĂ O VA "NIMICI" - ŞI ERA NORMAL SĂ NU AIBĂ CE SĂ-I FACĂ, DIN MOMENT CE NU ERAM DELOC NEBUNĂ ŞI CUNOŞTEAM BINE LEGEA - CE AUTORITATE SĂ MAI AIBĂ EL ÎN FAŢA UNOR CETĂŢENI? A vrut să impună frica, a impus pe naiba, nu a înţeles că mai bine renunţa încă din start la problemele create mie din obsesie a răzbunării şi a geloziei, pentru ca nu cumva să-şi creeze prin asta probleme absolut singur. N-a înţeles, treaba lui! De aia a ieşit ce-a ieşit de-au râs de el şi curcile.


Domnule cel ce nu există, hai să-ţi spun un secret: eu la viaţa mea, iubiţi am mai avut, mai mari decât dumneata ca funcţie de o sută de ori. Securitatea ştie bine că nu vorbesc prostii. N-are nicio importanţă cine au fost, în ce context i-am cunoscut etc. Băi, nene, dar nu ne-a ştiut nici vântul, nici pământul, pe bune... De ce? Pentru că oamenii erau sănătoşi la cap, de aia! E simplu de ce doar cu cel ce nu există a ieşit ce-a ieşit. Şi cel ce nu există e practic un nimic şi-un nimeni pe lângă marele ştiu eu cine, de exemplu. Da, dar ştiu eu cine ăsta era sănătos la cap, pe când cel ce nu există nu e...


Şi atunci trebuie să mărturisesc cum nu se poate mai sincer că partea cea mai proastă a întregii lupte a fost nu că a existat o luptă şi că a trebuit să mă lupt sau că armele au fost inegale: eu, simplu cetăţean contra primarului sau mai ştiu eu ce. Partea cea mai dramatică a problemei a fost că eu a trebuit să mă lupt cu arme de om sănătos la cap cu cineva care NU e! Asta a fost partea cea mai dramatică a problemei. A trebuit să mă lupt cu... dezacordul între subiect şi predicat, cu necunoaşterea crasă a regulilor după care funcţionează presa, a trebuit să mă lupt cu fantasmagoriile crase gen maşina lui Tăriceanu, a trebuit să mă lupt să demonstrez că nu sunt... criminală în serie, cu aberaţiile astea a trebuit să mă lupt, asta mi s-a părut cel mai nefericit lucru în toată această luptă, pentru că dacă ne luptam, aşa, bărbăteşte: el fura, eu denunţam delapidarea, el avea o idee politică, eu alta sau doream să ne luăm unul celuilalt locul, nu mai era nicio problemă şi nici mie nu mi-era atât de dificil. Una peste alta, am stat să fac faţă unor enormităţi aberante, asta a fost partea cea mai drastică de problemă. Ceea ce mi se pare cel mai aiuirtor în toată această poveste a fost că cel ce nu există chiar a crezut sincer că cu treburi de genul "criminala în serie" sau "maşina lui Călin Popescu-Tăriceanu" dă lovitura finală asupra mea. Şi în loc să zică: "vai, ia uite nenorocita ce-a făcut, e în stare să omoare tot Snagovul după ce s-a aruncat în faţa maşinii lui Tăriceanu", toată lumea a zis despre el, în contextul dat: "vai săracu, chiar e dus cu pluta că asta susţine". Cine s-a făcut de râs, e clar. Ceea ce mă şochează e că el nici nu realizează cât de discreditant a fost pentru el ce-a făcut. Îmi pare rău, mai ales că mi-am irosit ani din viaţă să lupt combătând nişte paranoi. Pe bune... Paranoi care nici pe cel ce nu există nu l-au ajutat la nimic, ba dimpotrivă. Nu ştiu de ce uneori am impresia că se complace în situaţia asta de "vedetă" fie ea şi negativă. "Domn'le, mă bagă aia în seamă, ia uite, numai despre mine scrie, îmi face reclamă". Nu realizează penibilul situaţiei. Treaba lui, în definitiv. Drama mea e că încă mai trebuie să mai pierd timp preţios din viaţă, într-un lanţ nesfârşit, ocupându-mă de cel ce nu există. E tot ceea ce revendic: anii mei de tinereţe pierduţi cu aiureli, cu explicaţii gen "maşina lui Tăriceanu". Asta este tot cea ce revendic...


Mirela Predan

Vizualizări: 60 | Adăugat de: mirelapredan | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar
Autentificare
Căutare
Calendar
«  Iunie 2018  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930
Arhiva materialelor
Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Forumul Comunității uCoz
  • Manualul uCoz
  • Tutoriale Video
  • Magazinul oficial cu Șabloane
  • Cele mai bune exemple de website-uri