EUROPA LIBERA DE SNAGOV
Meniu site
Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
Acasă » 2018 » Mai » 13 » De ce nu se poate vorbi despre iertare creştină în privinţa lui cel ce nu există
2:32 AM
De ce nu se poate vorbi despre iertare creştină în privinţa lui cel ce nu există


Multă vreme aş fi dorit să încetez războiul cu cel ce nu există şi să privesc totul cu ochii iertării creştine. Ar fi fost cea mai mare prostie încetarea conflictului, din simplu motiv că el nu a privit lucrurile aşa, adică prin prisma iertării creştine, tot timpul am intuit, iar intuiţia mea a avut dreptate de fiecare dată, că cel ce nu există nu vrea nici pe departe pacea cu mine, ci răzbunarea, el nu urmărea decât să mă prindă, ca să mă doboare, ca să mă arate cu degetul cât sunt eu de rea, de coruptă, de nemernică, să găsească alibiuri halucinante să-mi facă rău. Iar sentimentele mele s-au adeverit de mult prea multe ori, de la concretul halucinantelor plângeri depuse în instanţă contra mea, exact în momentele în care... el zicea că vrea această... pace, până la interesele ascunse pentru care dorea această pace: decimarea adversarilor politici prin mine, crearea de zânzanie, demonstraţia pe care ar fi urmat să i-o facă dlui Gheorghe Grigore sau dlui Mihai Anghel cât de rea sunt eu, cât de "nebună", cât de schimbătoare, cât de urmăritoare de interese materiale şi aşa mai departe.

 

Da, sunt în stare de iertare creştină, dar de iertare creştină, nu de sinucidere, cu o continuare a atacurilor injuste la adresa mea, cu păcăleli şi cu matrapazlâcuri. Pentru că trebuie să recunosc că persoana care mă chema sâmbăta în Primărie ca să mă întrebe ce... vreau, doar oi zice "bani" ca să mă înregistreze şi să ducă înregistrarea drept probă la Poliţie, pentru susţinerea aberaţiilor sale de plângeri cum că eu l-aş fi şantajat, persoana care făcea totul pe la spatele meu pentru distrugerea mea, persoana care a vrut ca, prin zânzanie, singurul lucru la care se pricepe, să mă despartă de prieteni şi să mă calce în picioare separat, reducându-mă la tăcere, persoana care m-a chemat în data de 6 mai 2015 ca să lămurim lucrurile şi a chemat Salvarea şi Poliţia (caz cu care voi ajunge negreşit la CEDO şi cât de curând!), NU mai are absolut niciun pic de credibilitate în faţa mea. Ce să iert, în condiţiile în care nu doar că nu am nicio garanţie că nu va proceda la fel niciodată, ci în condiţiile în care ori de câte ori a vrut aşa-zisa "împăcare" cu mine a dorit de fapt o aberaţie ascunsă şi halucinantă, de stătea mâţa în coadă, prin parşivenia sa.


Or, eu NU sunt un om diabolic, cred foarte mult în Dumnezeu şi chiar mi-e frică de consecinţele faptelor mele care, chiar dacă n-ar fi, să presupunem inclusiv infracţionale, aşa cum sunt la cel ce nu există, pot constitui păcate, care evident că mai devreme sau mai târziu se vor întoarce împotriva mea. La mine "niciodată" înseamnă "niciodată", la mine "mâine" e drept că poate din lipsă de timp sau dispoziţie nu e chiar "mâine", poate fi şi "poimâine", dar atunci când am spus că fac un lucru, cu siguranţă îl fac. Or, el nu face decât să mintă şi să îmbârlige, de aceea iertarea creştină cu el NU poate funcţiona. Trebuie să recunosc un lucru de rutină: în viaţa mea nu am avut un duşman mai aprig decât cel ce nu există, dar, în acelaşi timp, şi mai lipsit de inteligenţă decât el. Ştiu, poate doar Florian Puiu, dar ăla văd că m-a lăsat în pace, constatând că oricum n-are ce să-mi facă, n-a fost ghidat de obsesia faţă de persoana mea. Şi era mai inteligent şi mai puţin alunecos până şi Puiu decât cel ce nu există, adică în mod comparabil, cred că n-a mai existat nimeni altcineva.


Iertarea creştină este un concept frumos, mai ales că eu chiar vreau să fiu o bună creştină, mai ales că mi-e teribil de frică de faptul că viaţa este trecătoare şi dacă merg în lumea de apoi şi iau cu mine poveri de păcate, nu-mi va fi deloc confortabil cu ele, însă iertarea creştină cu cel ce nu există nu poate funcţiona, pentru că este demonic, iar eu îl urăsc pe satana. De aia n-am ajuns la niciun consens niciodată cu aşa-zisul mare iubitor de biserici din bani publici şi cu aşa-zisul credincios, de fapt un făţarnic incredibil, plin de vanitate şi orgoliu, aşa cum rar se poate vedea.


Iar asta n-are nicio legătură cu informaţiile de interes public, n-are decât să printeze până poimarţi ce vrea, pierde pe bandă rulantă procesele pe această temă cu mine şi nu va avea niciun câştig de cauză, pentru că el nu vrea să transmită oricum informaţii corecte, numai matrapazlâcuri şi îmbârligături face, fără nicio legătură cu ideea de justiţie. De aceea spun CĂ RĂZBOIUL CONTINUĂ ŞI VA CONTINUA ŞI SUNT GATA DOAR ÎN FAŢA LUI DUMNEZEU SĂ DAU SOCOTEALĂ DE CE N-AM VRUT PACEA! Pentru că iertarea e una, corupţia şi diabolismul sunt exact opuse iertării, astfel încât... din punctul meu de vedere e clar de ce nu voi acorda niciodată aşa ceva şi de ce războiul continuă. Pentru că eu NU ştiu de frică, în niciun caz de frica... primarului. Singurul lucru de care mă tem la modul real este să nu pierd harul divin şi Împărăţia lui Dumnezeu după moarte, este singurul lucru de care mi-e frică. Aşa că absolut liniştită şi fără nicio mustrare de conştiinţă, cu satana din oameni, mă pot mult şi bine lupta!

 

Mirela Predan

Vizualizări: 31 | Adăugat de: mirelapredan | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar
Autentificare
Căutare
Calendar
«  Mai 2018  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031
Arhiva materialelor
Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Forumul Comunității uCoz
  • Manualul uCoz
  • Tutoriale Video
  • Magazinul oficial cu Șabloane
  • Cele mai bune exemple de website-uri