EUROPA LIBERA DE SNAGOV
Meniu site
Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
Acasă » 2018 » Martie » 16 » Departe de diabolismul Fiarei "cel ce nu există" - e singura modalitate de supravieţuire în jungla Snagov
6:25 PM
Departe de diabolismul Fiarei "cel ce nu există" - e singura modalitate de supravieţuire în jungla Snagov


Cu o lene, cu o silă şi cu o greaţă teribile, azi m-am apucat de transcris înregistrarea din data de 6 mai 2015, pentru că marţi este termen în apel şi este necesar să se vadă clar transcrierea unei probe admise în apel: înregistrarea audio a faptelor care s-au întâmplat atunci. Mi-am reamintit halul în care a putut să mintă şi să joace teatru cel ce nu există, ca un efect traumatizant pentru mine. Şi aş vrea să fac puţin istoric, aşa cum oricum aveam de gând să continui inclusiv istoria procesului câştigat de mine în apel, pentru calomnie, în contradictoriu cu cel ce nu există et comp. În anul 2012, cel ce nu există a câştigat primul său mandat de primar. În anul 2013, dl. Apostol Muşat îmi acordă un interviu. În urma acestui interviu, dorind să aflu şi părerea lui cel ce nu există, am mers în Primărie, nu l-am găsit, am lăsat o carte de vizită la secretară, el m-a sunat, m-a chemat, a început să mă îmbârlige cu tot felul de tâmpenii, că dl. Apostol Muşat e hoţ, el e cinstit, curat şi aiureli, necunoscându-l pe cel ce nu există i-am picat în capcană, în sensul că, deşi am constatat că e un pic analfabet, un pic cam parşiv, ceea ce a urmat, mi s-a părut de neimaginat realmente cu putinţă. Mi-a promis loc de muncă, după aceea mi-a făcut firmă, ca să facem delapidare pe ea, după aceea, văzând că nu accept, m-a plătit la negru contra sumei de 1000 de lei pe lună, 500 pe data de 1, 500 pe data de 15, ca să fac înregistrări cu diverse persoane pe unde mă trimitea el, inclusiv din Primărie. NU doar că nu a mai recunoscut nimic, dar probabil că nu aş fi vorbit niciodată despre asta, dacă ar fi înţeles să avem parte de o despărţire civilizată şi fără comedii. Nu, el a vrut să mă scoată de nebună, să fure înregistrările din casă să nu mai am eu dovada, să mă omoare inclusiv la propriu, să pretindă că iniţiativa cu înregistrările mi-ar fi aparţinut mie, ba chiar mai mult decât atât, să le dea persoanelor vizate ca să mă scoată pe mine de nebună şi aşa mai departe. I-am cerut pacea, el sfidător nu doar că a preferat războiul, dar a preferat şi jocul de teatru, nemernicia, fabulaţia, ajungându-se până la cote ale neimaginabilului, efectiv în legătură cu toate aceste chestiuni, în sensul în care aţi văzut şi dvs: cu criminala în serie, cu bolnava de schizofrenie, cu maşina lui Tăriceanu şi toate celelalte drăcii. A vrut să-mi ia viaţa la propriu cu firul acela de curent electric, a vrut să mă intereneze la nebuni cu forţa, iar dacă toate astea nu i-au reuşit, în parte şi datorită statului de drept în care trăim totuşi, neputând dispune oricine în legătură cu tine cum are o singură persoană în mod unilateral chef, nu a renunţat nicio clipă la ideea de a mă distruge şi de a se răzbuna, ca o obsesie a sa permanentă. OR, UN ASTFEL DE OM, DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE NU DOAR CĂ NU PREZINTĂ NICIO GRANŢIE A VREUNEI ALIANŢE DE ABSOLUT ORICE TIP, TOCMAI DATĂ FIIND MODALITATEA ÎN CARE A ŞTIUT SĂ SE POARTE PÂNĂ LA LIMITELE PAROXISMULUI NEBUNIEI, DAR NU POT NICI MĂCAR SĂ ZIC: HAI, ÎL LAS ÎN PACE, MĂ LASĂ ŞI EL ŞI ASTA E! Nu, pentru că el nu vrea asta, pentru că nu poate, nu se poate abţine să mă lase în pace. Şi dacă cuvântul său NU mai reprezintă nicio garanţie şi e absolut firesc să nu mai reprezinte la halul halucinant în care a minţit despre persoana mea, cel ce nu există a trecut la tot felul de manipulări, prin intermediul a diverse persoane, crezând că fie cu bani, fie de frică, voi ceda în definitiv şi mă voi lăsa prostită. A încercat prin intermediul a vreo cinci sau şase inşi să mă plătească. Să tac, să-l las în pace, să nu ştiu ce. În luna mai a anului trecut, în ciuda problemelor pe care inclusiv el le-a avut şi le are în continuare cu cel ce nu există, cel mai bun prieten al meu de la vremea respectivă (acum nu mai e, n-am niciun prieten, regret situaţia creată, tot cel ce nu există inclusiv asta a reuşit), vine şi-mi propune să... mă împac cu cel ce nu există. Constatând că nu glumeşte totuşi, am zis să încerc o variantă de... iertare creştinească, aşa cum aţi văzut pe public. Condiţiile mele erau absolut fireşti: să mă lase în pace ca femeie, să NU se mai implice în viaţa mea personală, să mă lase în pace cu prietenii mei, să nu le facă rău nici lor şi să-şi vadă de treabă. Eu să scriu neutru, în baza informaţiilor de interes public pe care mi le pune la dispoziţie, pentru că laudativ oricum nu aveam cum şi cu asta basta. Ce face, însă, cel ce nu există? Păi, a crezut că l-a luat pe diavol de-un picior. Mă cheamă la Poliţie, în interiorul unui dosar despre care nu vreau să dau detalii, bineînţeles, fiind dreptul meu la autoprotecţie şi la protecţia părţii vătămate de mizeriile lui cel ce nu există în definitiv, în care pur şi simplu mai că sunt obligată să-l acuz pe... Mihai Anghel de furt. Poftim??? De când până când? Bineînţeles că NU am făcut-o, bineînţeles că m-am prins de manevra prin care el a încercat să profite de faptul că eram certată cu dl. Anghel la acel moment ca să-şi bată joc şi de mine, şi de dl. Anghel, şi de dl. Grigore şi de toată lumea, bineînţeles. Şi dacă nu i-a ieşit manevra, prin intermediul dlui Zamfirescu îmi declară... război. Foarte bine. Păi, atunci să fie război! Ce-am zis eu să nu fie sau cum?


Ei, bine, după toate astea, sigur că nici nu se punea problema să mai accept fie şi ceea ce am acceptat la început: adică o iertare creştinească. Nu de alta, dar acestui prieten despre care am vorbit, i-a făcut la rândul său, numai rău, aşa cum am zis că dacă îl prind că-i mai face, mă supăr şi mă supăr rău de tot şi acum din nou, cu manipulare, cel ce nu există, a încercat să pretindă că ar accepta condiţiile mele din mai anul trecut, absolut fireşti, normale şi scrise pe public: să mă lase în pace, să-şi vadă de treabă, să nu mă mai jignească cu tot felul de aberaţii şi să nu-i mai jignească nici pe alţii, să nu le facă nici altora rău şi aşa mai departe. PĂI, NU, CĂ ACUM NU MAI MERGE, A MAI CĂZUT CEVA DIN ÎNCREDEREA AIA ŞI AŞA DESTUL DE ŞTIRBITĂ ODATĂ CU MANEVRELE LUI DISPERATE DE A-L ÎNLĂTURA CU ORICE PREŢ PE DL. GRIGORE DIN CONSILIU, CU ABERAŢIILE ALEA DE REVENIRI DUPĂ DEMISII ŞI, ÎN PLAN DIRECT PERSONAL, DUPĂ ABERAŢIA AIA DE RECLAMAŢIE LA DSV CUM CĂ AŞ AVEA EU... 20 DE PISICI ŞI AŞ REPREZENTA PERICOL DE RABIE LA MINE ÎN LOCUINŢĂ. Toate astea nu au făcut decât să demonstreze că el la cap NU s-a însănătoşit şi nu o să se însănătoşească niciodată. Deci de la momentul mai 2017, când hai să zicem că putea să-i vină mintea la cap, nu să facă tot posibilul să-l înlăture pe dl. Grigore, iar la mine să vină cu tot felul de aberaţii, eu zic că a mai făcut multe în plus, care numai demonstraţie a dorinţei sale de pace, NU DE SUBJUGARE ŞI DE DISTRUGERE NU ÎNSEAMNĂ. Deci este cum nu se poate mai clar!


Şi atunci eu cum să-i fac jocurile lui cel ce nu există, când am învăţat că cea mai bună lecţie este să mă opun lui cel ce nu există orice ar vrea, indiferent ce, poate doar să plouă, pentru că în boala sa psihică, e clar că el vrea să plouă doar ca să mă împroşte pe mine cu noroi. Şi atunci mă opun şi eu din răsputeri ploii şi dacă plouă sau nu plouă acuma ce-o vrea Dumnezeu şi dacă totuşi plouă, ca să nu mă murdărească, stau cât mai departe de el... Cred că aţi înţeles metafora. Deci numai aşa am făcut faţă diabolismelor lui cel ce nu există, NU puţină, nu fără continuitate în timp, absolut deloc puţin aberante etc: OPUNÂNDU-MĂ LA ORICE! Dacă nu mă opuneam la orice venea de la cel ce nu există, cel ce nu există m-ar fi călcat în picioare efectiv.


Ceea ce este mai trist, inclusiv pentru cel ce nu există este că el nu a învăţat din lecţia asta amară nimic, că îşi face singur rău, insistând să procedeze aşa cel puţin cu mine. Nu de alta, dar îl cunosc al dracului de bine, nu de alta, dar chiar dacă nu ştiu ce vrea, ştiu că vrea ceva aberant, ştiu că acel ceva aberant oricum e în detrimentul meu. ŢINÂNDU-L LA DISTANŢĂ ŞI NEAVÂND ÎNCREDERE NU DOAR ÎN CE VREA EL, CI OPUNÂNDU-MĂ CU ÎNDĂRJIRE LA ORICE AR VREA EL! E o modalitate de apărare a mea de mizerii, pe care a reuşit să mi-o insufle, PRIN MULT PREA MULT JOC DE TEATRU, PREA MULTĂ MINCIUNĂ, PREA MULTE LOVITURI DATE PE LA SPATE ALTORA, PREA MULTĂ NEMERNICIE ŞI PERVERSITATE. Pe nimeni şi nimic nu mă convinge astăzi că dacă, să presupunem (nu e cazul, pentru că eu sunt un om cu demnitate), mâine cel ce nu există ar începe să-mi trimită prin intermediul lui Ion Popescu, lunar suma de 10.000 de lei, fără să fac nimic, numai să stau acasă şi să nu mai scriu, peste două luni nu s-ar răzgândi, n-ar organiza un flagrant că eu iau mită de la Ion Popescu, care e pus de... dl. Gheorghe Grigore, eventual, să mă plătească, în niciun caz de către el şi o aberaţie din asta. ÎN NICIUN CAZ NU M-AŞ ANGRENA CU EL ÎN LUCRURI MURDARE ŞI ÎN MIZERII CA SĂ TAC, CA SĂ NE ÎNŢELEGEM BINE, EFECTIV! Pentru că ştiu ce-i poate pielea şi cât poate minţi, înflori, întoarce exact pe invers şi aşa mai departe.


Una peste alta, cel ce nu există pentru mine reprezintă pericolul suprem. DACĂ CINEVA ÎNŢELEGE CE ESTE AIA PERICOL SUPREM PENTRU UN OM, POATE CĂ ÎNŢELEGE. De asta spun că fac pe lumea asta orice: stau în cap, nu pot, n-am abilităţi, dar fac exerciţii, poate reuşesc, dar orice, mai puţin să-mi ceri să tac în privinţa lui cel ce nu există sau să fac voia lui. Deci cere-mi altceva orice, o să cântăresc riscul cantitate-beneficii şi dacă nu pot fizic, poate cu antrenamente o să reuşesc, dacă nu reuşesc intelectual, învăţ până reuşesc, dar să-i fac pe plac lui cel ce nu există niciodată! PENTRU MINE ASTA ÎNSEAMNĂ SINUCIDERE, IAR SINUCIDEREA E MOARTE. Pentru că dacă măcar nu ar fi fost continuitatea asta a diabolismelor în sufletul şi mintea lui cel ce nu există, dacă numai ar fi furat sau dacă numai ar fi fost o singură dată nesimţit sau dacă ar fi fost numai faţă de mine nesimţit, tot ar fi fost o treabă. NUMAI CĂ PARŞIVENIA ESTE LA EL O A DOUA NATURĂ, UN STIL DE VIAŢĂ! Or, în condiţiile astea, să mă judece numai Dumnezeu de ce nu-l iert, de ce nu întorc şi obrazul celălalt, de ce mă tem şi cred că e absolut firesc să mă tem, nu de cel ce nu există în sine, ci de ceea ce-ar putea să facă în condiţiile în care aş accepta ce vrea el. Iar această lipsă de acceptare şi aceste concluzii sunt trase de un om care de trei ani este în război permanent cu acelaşi cel ce nu există, iar asta după ce i-a fost extrem de apropiată vreme de un an şi jumătate, deci ştie şi cum acţionează, şi cum gândeşte, şi care sunt metodele lui! De aceea mai bine îmi ceri să prind Luna cu mâna decât să-mi ceri să ascult de cel ce nu există! Eu sinucigaşă nu sunt! Atâta tot! Punct!


Mirela Predan

Vizualizări: 36 | Adăugat de: mirelapredan | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar
Autentificare
Căutare
Calendar
«  Martie 2018  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031
Arhiva materialelor
Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Forumul Comunității uCoz
  • Manualul uCoz
  • Tutoriale Video
  • Magazinul oficial cu Șabloane
  • Cele mai bune exemple de website-uri