EUROPA LIBERA DE SNAGOV
Meniu site
Statistici

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
Acasă » 2018 » Februarie » 20 » Oare a înţeles cel ce nu există măcar acum că NU a fost bine să pornească un război cu mine???
3:15 AM
Oare a înţeles cel ce nu există măcar acum că NU a fost bine să pornească un război cu mine???

Nu ştiu dacă cel ce nu există îşi mai aminteşte de Paştele anului 2015. Atunci i-am promis că dacă nu se potoleşte cu hărţuirea la adresa mea, o să aibă o mare luptă cu mine. Dacă nu se potoleşte cu denigrarea la adresa mea şi cu aberaţiile din capul lui că el poate să mă distrugă pe mine, va fi un război destul de cumplit, pentru că eu îi declar război şi că va fi o bătălie lungă. Ce-a zis cel ce nu există, crezând că mă învinge repede, mai ales cu relaţiile şi cu banii pe care îi are? Că mă distruge rapid şi scapă rapid de mine. Cum scoţându-mă de nebună, ucigându-mă la propriu şi aşa mai departe. Mare greşeală! Mare de tot. Eu am cerut pacea şi i-am dat şanse de pace atunci. Ce i-am cerut în concret se cunoaşte: să mă lase în pace ca femeie, să nu mai implice viaţa personală şi de familie cu spaţiul public în care îmi desfăşor activitatea ca jurnalistă, să respecte legea, să-mi pună la dispoziţie informaţii de interes public. Bun, el a făcut exact pe invers, adică cu şi mai mare înverşunare a acţionat cu gelozie, cu implicarea nevestei în acest circ de gelozie, cu încălcarea legii, cu opacitate în privinţa informaţiilor de interes public, cu o sumedenie de şicane şi de tâmpenii. La trei ani de atunci, un singur lucru este clar: RĂZBOIUL ESTE ÎNCĂ INDECIS DAR COMPLET DEFAVORABIL PENTRU EL, NU PENTRU MINE. Cam toate armele s-au întors împotriva lui, izolarea mea nefiind posibilă. Păcat că nu a înţeles să vrea pacea, ci să continue un război inutil, în care să se facă cu brio de râs şi să devină unic în România. Îşi mai aminteşte probabil că i-am spus că va fi un circ al secolului, inclusiv prin Tribunale, dacă el le preferă. El a crezut că e tare cu Ioana Buru. Cine era Ioana Buru pentru mine şi de când mă sperii eu de o... avocată? Haideţi să fim serioşi! A anticipat greşit reacţii, m-a subestimat şi a considerat că dacă n-am bani, înseamnă că n-am nici creier. M-a supus unui set de umilinţe în mod repetat, care au atras din partea mea normale riposte. Dacă ar fi să facem un bilanţ, nu ştiu ce-a reuşit el până acum în materie de acest război complet inutil purtat cu mine şi ce-am reuşit eu până acum. Pentru că dacă susţinerile sale referitoare la mine erau aberante şi prin ele însele paranoice, cum a fost aceea cu criminala în serie sau aceea cu maşina lui Călin Popescu-Tăriceanu, cu ele nu se putea face decât de râs, în ceea ce mă priveşte, în proporţie de 90%, susţinerile mele s-au adeverit, deci un procent destul de mare şi de realist, în ciuda manipulării constante pe care a încercat-o prin diverse persoane cel ce nu există, astfel încât eu să cred şi să susţin o sumedenie de aberaţii. Deci NU s-a ales cu absolut nimic. În niciun caz cu ceva favorabil lui, în niciun caz potrivit aşteptărilor sale. Din păcate, nici în momentul de faţă, NU cred să fi înţeles că sunt un adversar redutabil, aşa cum nu a avut el nici măcar la capitolul de contracandidaţi, cu atât mai "periculoasă" pentru interesele sale meschine de delapidare, cu cât este clar că eu NU am niciun interes, nici acela de a-i lua locul, nici acela de a construi terase ilegal, nici acela de a face delapidare, ci singurul meu interes legitim este să arăt Snagovului cât a furat el, în mod corect, documentat, cât a încălcat şi batjocorit legea el, în mod corect, documentat şi era absolut contraindicat să se poarte un astfel de război cu mine. Taman cu mine, care am vrut pacea, tocmai cu mine care i-am implorat înţelegerea, taman cu mine care eram cuminte şi fidelă, dacă nu eram călcată pe coadă atât de tare şi cu atâta intensitate a urii din gelozie. Treaba lui, ceea ce a preferat, el a preferat, ceea ce a crezut că poate face, s-au dovedit a fi nişte tâmpenii, care nu aveau de-a face nici cu logica simplă, cu atât mai puţin cu legea sau cu treaba serioasă. Cel ce nu există nu a învăţat, din păcate, că mie NU îmi place să fiu desconsiderată, pentru că NU îmi place şi pentru că nu îmi stă mie bine. Cel ce nu există NU a înţeles nici că NU este loc de glume proaste cu mine, pentru că eu nici nu le gust, dar nici nu mă sperii, ridicol fiind el, care nu a înţeles că de comedie lumea râde, în niciun caz nu se agită şi în niciun caz nu se pune la mintea unor tâmpenii. El a preferat războiul, el mi-a declarat război, nicio problemă, preferinţa a fost a lui, acuma să nu fie cu supărare dacă am câştigat şi eu niscaiva bătălii, nici dacă războiul acesta final se va sfârşi cu o victorie pentru mine. Bătaia este lungă, aşa cum bine se poate observa, nici nu se pune problema, pentru că eu am demonstrat că POT susţine acest război cu el, el nu a demonstrat că poate susţine acest război cu mine. Şi diferenţa este clară: că una e să te duci să ocupi teritorii ale altora că ai acolo resurse naturale şi le vrei, alta e să te aperi, aşa cum am făcut eu tot timpul, să-ţi aperi tradiţia, drepturile şi glia...


S-a văzut cum nu se poate mai clar şi mai evident faptul că nu m-am jucat deloc de-a războiul cu el, iar ideea că ar putea să se joace cu mine a fost o prostie. Ceea ce m-a intrigat cel mai mult în acest război a fost faptul nu că eu nu aş fi infailibilă, Doamne fereşte, poate că am şi eu multe călcâie de Ahile, dar nu pe acelea le-a căutat cel ce nu există, la modul real, ca să mă poată ataca, el a căutat nişte tâmpenii, lipsite de minima plauzibilitate, de care toată lumea a râs, iar pe mine m-au scos foarte tare din sărite. Şi NU e deloc bine să scoţi degeaba un om din sărite... Păcat, păcat dle cel ce nu există că aşa aţi înţeles să procedaţi: scoţându-mă pe mine din sărite şi vrând război, un război pe care l-aţi considerat facil, eu v-am avertizat că nu vă va fi deloc simplu.


Şi drept dovadă că nu era deloc foarte convins că eu nu sunt... Cristian Ionescu, de exemplu, lesne şi uşor de corupt, care să trădeze imediat şi care să facă tot soiul de tâmpenii pentru bani, pentru funcţii, pentru mai ştiu eu ce, a fost tentativa din primăvara-vara anului trecut. Mai întâi, a început să încerce nişte variante de împăcare cu mine. Când? Prin februarie-martie anul trecut, adică exact cu ocazia excluderii dlui Gheorghe Grigore. Nu s-a pus problema să subscriu la ele. Mai departe, văzând că nu iese, cel ce nu există s-a întrecut pe sine însuşi prin aprilie când, pe şleau, aşa, prin intermediul unei persoane dragi mie, mi-a spus să scriu favorabil de el contra cost şi să nu-i mai spun "cel ce nu există" ci pe nume. Domnule, haideţi să fac o mică paranteză cu "cel ce nu există". PĂI, N-A VRUT EL, DOMNULE, SĂ NU-I MAI FOLOSESC DELOC NUMELE? NU M-A DAT ÎN JUDECATĂ, ÎN MOD INEDIT ÎN ROMÂNIA, SUSŢINÂND CĂ NU MAI ARE DE CE SĂ FIE NUMELE SĂU FOLOSIT DE MINE? EU M-AM CONFORMAT. ASTFEL A DEVENIT "CEL CE NU EXISTĂ". PE BUNE! Păi, ce vrei, domnule atunci? Ai grijă întotdeauna ce-ţi doreşti, că dacă se împlineşte, acuma, na, trebuie să faci faţă! Nu? El a realizat ce-a însemnat aberaţia de a cere în faţa unei instanţe de judecată să nu-i mai folosesc numele? Păi, dacă n-a realizat, acuma să suporte consecinţele. Bun, cum am venit acasă o iau iar: "cel ce nu există". Super tare. Păi, ce, şi-a retras ceva, vreo acţiune? EU NU VORBESC CĂ LE-A PIERDUT CU MINE, AŞA CUM ERA LOGIC SĂ SE ÎNTÂMPLE, EU VORBESC DACĂ ŞI-A RETRAS CEVA! NU, NU ŞI-A RETRAS, A CONTINUAT ÎN ABERAŢII PÂNĂ A PIERDUT ÎN INSTANŢĂ CU MINE. Păi, şi atunci eu de ce să nu continui cu "cel ce nu există"? Să ne împăcăm? Bun, OK, aţi văzut ce-am scris atunci, prin mai şi iunie anul trecut. Însă condiţiile mele erau absolut clare, ferme şi legitime: mă lasă în pace, îmi lasă prietenul în pace, încetează cu denigrările la adresa mea şi la adresa altora, denigrări tâmpite şi aşa mai departe. PĂI, CUM SĂ DAU EU ÎN GHEORGHE GRIGORE SAU ÎN MIHAI ANGHEL PENTRU EL? CE, NU ERAM ÎN TOATE MINŢILE? Şi văzând că nu merge şi că e aiuritor ceea ce se întâmplă, văzând că nu mai deţine nici control de manipulare asupra mea, singurul lucru pe care l-a găsit bun cu cale să-l facă a fost acela de a-mi declara război. Foarte bine. Iar război? Păi, dacă nu s-a învăţat deloc minte.... Normal că iar război. Dacă n-ar fi fost tragic pentru alţii, nu pentru mine, pentru că eu oricum nu am avut absolut nimic de pierdut faţă de circul din primăvară-vară al anului trecut, chiar ar fi fost comic. Ştiu, rămâne un mister pentru cel ce nu există, dar e foarte simplă şi logică explicaţia pentru mine: cum, domnule, până şi pe Mihai Anghel sau pe Gheorghe Grigore i-a fraierit, dar n-a reuşit să mă... fraierească pe mine? Ei, să mai încerce şi altă dată, nu-i nimic. Cine are chef, n-are decât să-mi declare război. Păi, dacă n-are ce face! E bine...


Mirela Predan

Vizualizări: 49 | Adăugat de: mirelapredan | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar
Autentificare
Căutare
Calendar
«  Februarie 2018  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728
Arhiva materialelor
Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Forumul Comunității uCoz
  • Manualul uCoz
  • Tutoriale Video
  • Magazinul oficial cu Șabloane
  • Cele mai bune exemple de website-uri